Stiu ca multi ma vor acuza ca sunt comunist sau cum se spune acum - „inradacinat in trecut” - dar raman la parerea mea: era mai bine inainte de ’89! Am sa expun si cateva motive pentru a motiva aceasta parere. La cei 72 de ani pe care-i am, pot spune ca am trait in cunostinta de cauza o buna parte din domnia „tovarasului” si am „gustat” din necazurile Epocii de Aur. Intr-adevar, nu aveam alimente ca acum, ba chiar si paine se dadea pe cartela, cu ratia, curentul electric se oprea cateva ore in fiecare zi din ratiuni economice, iar de 23 august si la vizitele lui Ceausescu ne scoteau cu lozinci si pancarde pe strazi. Dar erau locuri de munca, si fiecare familie de tineri avea un acoperis deasupra capului. La uzina, intr-adevar era fixata o norma foarte mare si nu primeam tot salariul, dar - culmea - nu auzeam pe nimeni sa se planga de faptul ca nu-i ajung banii sa-si plateasca cheltuielile lunare. Mai degraba nu aveai ce cumpara cu banii, dar fiecare dintre noi ne faceam pile, cunostinte si relatii si, ca tot romanul, ne descurcam.
Acum, de cum iese de pe bancile scolii, tineretul invata ce inseamna sa fii somer. Altii aleg strainatatea, ca sa fie bataia de joc a europenilor, doar - doar pot sa stranga cativa bani sa-si faca o casa. Inainte, terminai liceul si aveai o repartitie. Iti convenea - bine, nu, trageai niste sfori si gaseai serviciul pe care-l doreai. Acum, nici inginerii nu-si gasesc slujbe, doar ca salahori sau ca necalificati. La ce partid te poti duce acum sa-si dea repartitie de locuinta? La ce Judeteana de partid te poti plange ca n-ai servici? Avem in schimb libertatea de a calatori oriunde vrem in Europa. Dar cu ce bani? Asta nu ne spune nimeni!