În PSD s-a ajuns la faza „cine mişcă, mişcă mort”. Sau la faza bătăliei pe WC-uri publice - vedeţi imediat de ce. S-ar mai putea spune şi altfel: s-a  văzut unde duce o ceartă între un şmecher social-democrat şi unul şi mai şmecher. De pildă, între Pandele, un nene primar de pe lângă Bucureşti, aflat, acum câţiva ani, în centrul unui răsunător scandal cu terenuri, şi vestitul Vanghelie, Primarul-Care-Este. Primul s-a stropşit la cel de-al doilea că a schimbat oarece delegaţi la congresul partidului şi că, drept răzbunare, îl va contracandida pe „Marean” la orice funcţie: „Dacă Marian Vanghelie candidează la un WC public, acolo candidez şi eu!”. Numai că nici măcar acolo nu va mai putea stimabilu’ Pandele să candideze: imediat după ce s-a luat de Vanghelie, a şi fost suspendat un an din partid! De-acum nu se mai poate decât plânge o zi-două, până ce ziariştii se vor plictisi de el: „Se doreşte înlăturarea mea  ca să nu candidez la Congres împotriva lui Vanghelie. De politica de borfaş a acestui personaj se foloseşte şi Mircea Geoană”. Cum ar veni, acuză ciobul oala spartă... Iar Vanghelie a răspuns cu superioritatea celui care şi-a văzut sacii ăştia în căruţă şi a demonstrat că e mai şmecher... sau mai „borfaş”, dacă preferaţi. „Decizia de suspendare a lui Pandele este pripită şi greşită. N-avea rost să facem din Pandele o vedetă care nu există”, a grăit, cu superba-i logică, noul megastar pesedist. Păi, cum să evolueze PSD cu asemenea adunătură? Cum să evolueze când - repet ce am mai scris nu demult - singura „speranţă reformistă” a rămas tot flăcăul Ion Iliescu?
Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a anunţat că şomajul creşte continuu, ajungându-se, la finele lunii ianuarie, la peste 740.000 de şomeri, cifră care nu-i include, fireşte pe cei care au terminat perioada de şomaj, dar n-au găsit de muncă, nici pe aceia care şi-au luat lumea în cap, sperând că pe alte meleaguri le va fi mai uşor decât aici. În fine, altceva este notabil: că din cei peste 740.000 de şomeri cu acte, 605.000 provin din mediul privat! Adică sunt de vreo patru ori şi jumătate mai mulţi decât cei disponibilizaţi din sectorul de stat! Păi, e corect ca povara crizei s-o suporte în asemenea hal firmele private şi angajaţii acestora? Care firme şi angajaţi trebuie, în plus, să susţină şi salariile bugetarilor, şi pensionarii, şi funcţionarea instituţiilor statului, şi alte cheltuieli bugetare. Nu e prea mult? Mai ales că firmele şi angajaţii acestora se tot împuţinează... Şi de mila şomerilor din mediul privat nu plânge nimeni, boşii sindicali nu ameninţă în numele lor prin studiouri de televiziune, nu pun la cale mitinguri, nu cer mai ştiu eu ce drepturi... Nu, fac asta doar pentru bugetari, sugerând, cumva, că pentru aceştia n-ar trebui să fie criză. Sau s-o îndurăm noi, ceilalţi, şi în numele lor. Halal sindicalism, ce să zic!