Proaspătul preşedinte al PSD, Victor Ponta n-a găsit ce altceva să declare poporului la televizor decât că „eu şi Crin Antonescu suntem ca Fidel Castro şi Che Guevara”. Din spusele astea ar rezulta că dl. Ponta ar fi un soi de Fidel, d-lui Antonescu revenindu-i rolul lui Che. Să convenim, însă, că a fost o simplă scăpare, cunoscând dragostea (cam juvenilă, ce-i drept…) a liderului pesedist pentru Che Guevara, ca şi faptul că, la un moment dat, El Comandante a avut o funcţie cam din aceeaşi sferă, să zic aşa, cu aceea în care este calificat dl. Ponta - unul a fost preşedinte de „tribunal revoluţionar”, celălalt procuror.
Acum, fireşte, d-lui Antonescu n-avea cum să-i facă plăcere comparaţia, dat fiind că ştie mai multă istorie decât dl. Ponta şi mai este şi liberal pe deasupra. A şi reacţionat cu vădită neplăcere. Dar să vedem cu cine se idenifică preşedintele PSD. Ernesto Che Guevara a fost, se ştie, un celebru revoluţionar argentinian, cu o personalitate contrastantă. Este prezentat şi drept un erou, şi drept un utopic strivit, în cele din urmă, de sistemul căruia îi declarase război, dar şi drept un om crud, un fanatic, un ucigaş nemilos... în orice caz, foarte departe de chipul romantic imprimat pe tricouri şi pe şepci. Care Che Guevara vrea să pară dl.Ponta? Acela care în calitate de preşedinte al unui „tribunal revoluţionar”, a condamnat la moarte peste 500 de oameni, civili şi militari? Acela care a introdus „teoria” bazată pe ură, scriind că „o ură groaznică faţă de duşman îl face pe om să depăşească limitele naturale, transformându-l într-o maşină de ucis violentă, rece şi eficientă”? Acela care a interzis orice altă cultură agricolă, oricât ar fi fost de profitabilă, în afară de trestie de zahăr şi tutun, dovedind lipsa oricărei competenţe economice şi chiar politice, fiindcă astfel a legat, în epocă, economia Cubei de „duşmanul” SUA, unde se exporta aproape întreaga producţie a „noii agriculturi”? Acela ale cărui reforme absurde, pe care le-a iniţiat şi ca „strateg” agricol, şi ca ministru al industriilor, şi ca şef al Băncii Centrale, aproape au distrus economia Cubei? De altfel, ca o anecdotă, se povesteşte cum a ajuns Che mahăr de bancă: la o întâlnire cu oamenii săi de încredere, Fidel Castro ar fi întrebat dacă printre ei se găseşte „un bun economist”; „si, presidente!”, a sărit Che Guevara (medic de profesie), care înţelesese „un bun comunist”... Care Che vrea dl. Ponta să fie? Acela care pleda cu înflăcărare pentru un război nuclear? Sau, cine ştie, poate acela care a apărut în Germania zilelor noastre, într-o reclamă la Dacia Logan…  Oricum ar fi, dl. Ponta ar trebui să nu uite sau să i se spună că revoluţionarul argentinian a reuşit performanţa să-şi atragă multe antipatii. Până şi din partea unor camarazi, a unor tovarăşi comunişti, nemaivorbind de reprezentanţi ai marilor puteri ale vremii. Şi, se spune, chiar din partea lui Fidel Castro, deranjat de „mitul Che”. De altfel, chiar un om recomandat de Fidel l-a trădat în cele din urmă, permiţând localizarea sa în Bolivia, unde şi-a găsit sfârşitul... Şi tot Fidel i-a cerut să scrie celebra scrisoare în care anunţa că renunţă la poziţia sa de lider comunist cubanez, la postul de ministru, la gradul de maior şi la cetăţenia cubaneză, iar apoi, fără acordul său, a dat-o publicităţii, ceea ce i-a permis să-l ţină departe de Cuba…
Aşa încât, înainte de-a se lansa în comparaţii din astea, de adolescent întârziat, sedus de-o poză de pe tricouri, dl.Ponta ar cam trebui să mai reflecteze puţintel. Măcar atât.