A racola membri cu oarecare greutate pe plan local şi naţional este de multă vreme unul dintre sporturile preferate ale partidelor româneşti. O fi aşa şi în alte părţi, nu ştiu, dar interesează în primul rând ce se întâmplă aici, unde trăim. Parlamentari, şefi şi subşefi de filiale, primari, viceprimari, consilieri locali sunt ţintele predilecte. În imensa majoritate a cazurilor, tentativele de racolare - fie că sunt, fie că nu sunt încununate de succes - se îndreaptă dinspre partidul sau partidele de guvernământ către membri cu funcţii, influenţă şi bani ai partidelor din opoziţie. Şi e de spus că nu trebuie blamaţi doar cei ce racolează. Nu puţini dintre ceilalţi abia aşteaptă să fie racolaţi. Sunt politicieni care au schimbat 3-4 partide. Alţii s-au dovedit şi mai „aventuroşi”: au intrat într-un partid când era la putere, l-au părăsit atunci când a intrat în opoziţie, trecând cu arme şi bagaje la cel care venise în fruntea bucatelor; fireşte, mutarea era acompaniată de declaraţii gen „tot timpul am simpatizat acest partid, am şi tradiţie în familie pe chestia asta”, „aici mă regăsesc cel mai bine”, „m-a atras doctrina” şi alte asemenea - scuze pentru expresie - dejecţii verbale. Plus, fireşte, acuzaţii, plângeri şi „dezvăluiri” privind locul de unde plecaseră.  Pe urmă, când partidul ai cărui membri fuseseră a intrat iar la guvernare… hop şi ei înapoi, costumaţi în fii risipitori care se întorc acasă şi aşteaptă să se taie în cinstea lor viţelul cel gras. Şi, s-a întâmplat nu o dată să fie reprimiţi cu braţele deschise, să fie prezentaţi drept nişte mari cuceriri şi să li se dea iar funcţii!
Zilele astea, aud că se pune la cale încă o campanie de racolare. De data asta, una întreprinsă de un partid de opoziţie. Este vorba despre PSD, al cărui preşedinte, dl. Victor Ponta, ar fi dat dispoziţie fermă liderilor din teritoriu să facă ce-or şti şi să atragă parlamentari din PD-L. E simplu de ce: în toamnă, PSD vrea să iniţieze o nouă moţiune de cenzură şi ambiţiosul lor lider nu mai vrea să se facă de râs precum la precedenta. Vrea să se asigure dinainte că va avea suficiente voturi pentru a dărâma Guvernul. De altfel, chiar dl. Ponta a recunoscut public, după o şedinţă a Biroului Permanent Naţional al social-democraţilor că „am demarat negocieri cu parlamentari ai puterii; toate organizaţiile judeţene au mandat de a discuta cu parlamentarii care au susţinut Guvernul Boc şi de a-i convinge să voteze moţiunea de cenzură”. Şi cum parlamentarii, indiferent de partid,
n-au obiceiul să se lase convinşi pe degeaba… înţelegeţi dvs. restul. Mai ales dacă respectivii ştiu că vor fi sancţionaţi drastic de partidul care i-a adus în Parlament dacă votează contra Guvernului.
Scriam la început că racolările reprezintă o practică de care se acuză, de obicei pe drept cuvânt, toate partidele, dar pe care o întreprind pe după perdele şi o neagă oficial. Dl. Ponta, însă, a înscris-o, se vede treaba, la loc de frunte în manualul de tactică şi strategie al PSD. Ceea ce s-ar putea să nu-i aducă succesul scontat. Dimpotrivă, PD-L, avertizat fiind, îşi va lua în mod sigur măsuri de contracarare. În plus, anunţul acesta i-ar putea crea liderului PSD oarece necazuri chiar la domnia sa în partid. Fiindcă e uşor de imaginat că pesediştilor nu le convine să vină şi alţii la rând la caimac. Iată, deja primarul Constanţei, Radu Mazăre, a declarat public, fără nici o umbră de sfială, că dispoziţia d-lui Ponta „e proastă” şi că el, unul, nu are de gând să negocieze. Nici Viorel Hrebenciuc, marele maestru al combinaţiilor nu pare dispus la aşa ceva, dacă e să ne luăm după ce se mai vorbeşte în partid. Cel puţin deocamdată.