Arabela prelucrează lâna şi o transformă în pâslă.

Foloseşte o tehnică destul de simplă, în principiu - se ia lâna dărăcită şi netoarsă, se vopşeste dacă e cazul, se pun câteva straturi de lână care se stropesc cu apă fierbinte cu săpun şi se freacă până se împâsleşte. „Asta teoretic, practic e nevoie de ceva experienţă pentru a găsi ritmul în care să faci totul pentru a obţine exact ceea ce vrei. Tehnica am învăţat-o oarecum singură, din tutoriale online şi cărţi, dar mai ales prin încercări şi greşeli. Nu pot spune că ar fi un procedeu foarte complicat, dar cu siguranţă nu e pe gustul tuturor. E o tehnică care implică multă blocioreală şi degete încreţite, iar rezistenţa la apă fierbinte e cu siguranţă de folos. Dar, are şi o recompensă care mie îmi dă o satisfacţie destul de mare, şi anume faptul că poţi să faci practic orice dintr-un ghemotoc de lână netoarsă”, spune Arabela.
Din materialul obţinut în urma acestui procedeu, artista realizează manual o serie de bijuterii şi accesorii vestimentare, foarte originale.

Globuri din pâslă
I-a plăcut de mică să deseneze şi a urmat cursurile de desen de la Palatul Copiilor. Însă, întotdeauna s-a plictisit destul de repede şi nu s-a prea ţinut de treabă. „În liceu, am luat însă totul în serios şi am vrut să dau la Arte, aşa că am stat un an acasă, am luat meditaţii şi am intrat după aceea la Facultatea de Arte din Timişoara, secţia Textile-Tapiserie. Îmi place să încerc tot timpul tehnici şi materiale noi în combinaţii cât mai variate şi evit să repet la nesfârşit acelaşi lucru. Mă plictisesc destul de repede dacă nu am o provocare în ceea ce fac. Surse de inspiraţie găsesc în tot ce mă înconjoară, mai ales în elemente ale naturii. Îmi plac mult formele organice şi am o pasiune pentru tot ce înseamnă textură. Practic, tot ceea ce creez e o reflexie a ceea ce văd sau visez la un moment dat şi încerc să păstrez într-o formă anume pentru a nu uita nimic. E o modalitate de a ţine jurnalul unor impresii, senzaţii şi sentimente”, spune Arabela. Din pâsla obţinută prin prelucrarea lânii, artista a realizat şi globuri. Anul acesta a mizat pe forme şi culori clasice, dar cu materiale naturale. „Şi eu mi-am aranjat pomul în roşu închis, crem şi auriu. Cu accesorii din pâslă - globurile făcute de mine, hârtie (decoraţiuni origami), steluţe de paie şi lemn, felii de portocale uscate etc. Este, însă, doar opţiunea mea, cred că fiecare ar trebui să îşi decoreze bradul cum simte că îi place mai mult şi că îl reprezintă”, spune interlocutoarea. Nu poate să spună că face bijuterii pentru o anumită categorie de femei şi nu se gândeşte niciodată să facă ceva ce ar purta o anumită persoană. „Eu fac ceea ce mi se pare mie că ar fi frumos, ce mi-ar plăcea să port şi nu am găsit în comerţ. Cred, însă, că femeile care poartă accesoriile mele sunt persoane care, indiferent de vârstă, vor să rămână moderne şi sunt deschise către ceva nou. Sunt femei care ştiu să aprecieze unicitatea şi efortul depus pentru obţinerea unui accesoriu de efect, care te scoate din monotonie şi te face să te simţi mai veselă şi mai frumoasă”, spune artista.

Preocupări complexe
Stilul creaţiilor Arabelei este dat, cu precădere, de combinaţiile cromatice şi de amestecul de materiale pe care le foloseşte, artista mărturisind că accesoriile pe care le creează sunt modul său de a vedea frumosul şi reprezintă transpunerea a ceea ce crede ea că e frumos într-o formă fizică. Nu îi pace să se limiteze la o tehnică anume, astfel că, în mod haotic, începe să facă multe lucruri în acelaşi timp pentru a putea trece de la una la alta în funcţie de dispoziţia pe care o are. „Fac de toate, de la desen la păpuşi, de la modelat la cusut, de la poşete la hârtie manuală, de la legat de cărţi la gravură. Ideea e să caut întotdeauna noul, să experimentez lucruri noi, vreau să văd ce pot scoate din diferite materiale cu diferite tehnici”, completează Arabela. În timpul liber îi place să se plimbe în natură, în parc sau prin oraş, să meargă cu bicicleta, să se ducă la părinţi la grădină şi să se joace cu căţeluşa sa. „Îmi place să dorm mult şi să îmi fac un ceai şi o pâine prăjită în dimineţile de week-end. Anul acesta, însă, m-am cam neglijat şi am petrecut majoritatea timpului liber lucrând, dar mi-am promis că de la anul o să mă relaxez mai mult”, spune interlocutoarea. Pusă în situaţia de a-şi face o scurtă autocaracterizare, Arabela spune că diferenţa între calităţi şi defecte constă întotdeauna în intensitatea lor. „E greu să îmi dau seama când o calitate devine defect şi invers, dar o să încerc să enumăr câteva trăsături de caracter. Sunt ambiţioasă, migăloasă, dezordonată, inteligentă, mofturoasă, copilăroasă, sinceră, ori foarte veselă ori foarte tristă, adesea obosită şi somnoroasă, cam timidă câteodată, vorbăreaţă altă dată, îndemânatică şi curioasă”, încheie Arabela.