Băutura pe care o servesc toţi românii în prag de Anul Nou este şampania.

De fapt, este mai degrabă, un vin spumant, pentru că şampania este destul de costisitoare şi nu şi-o permite oricine. În plus, nici nu este atât de întâlnită pe rafturile magazinelor. Despre această licoare efervescentă mai sunt de spus o serie de lucruri pe care, cu siguranţă, puţini le ştiu. Istoria şampaniei datează de acum 300 de ani. Dom Perignon, un călugăr benedictin care se ocupa de cramele dintr-o mănăstire situată în regiunea istorică Champagne din Franţa, a perfecţionat tehnica realizării acestei băuturi. De unde şi afirmatia potrivit căreia şampania Dom Perignon ar fi echivalentul caviarului între băuturi... În 1743, Claude Moet a transformat această mănăstire într-o vinărie de mare renume. Cea mai bună şampanie produsă în vinăriile sale poartă acum numele călugărului care a creat-o, în cinstea memoriei acestuia.

Două fermentaţii
Şampania îşi are originea în regiunea Champagne din Franţa, dar a devenit de-a lungul timpului o marcă preferată în întreaga lume. Spre deosebire de alte tipuri de vin, şampania este supusă unei a doua fermentaţii, cea responsabilă pentru mult apreciatele bule. Cele două tipuri de struguri din care se face, de obicei, şampania sunt Chardonnay (struguri albi) şi Pinot noir (struguri negri). Şampaniile albe sunt făcute din Chardonnay, iar cele rose dintr-un amestec de Chardonnay cu Pinot noir sau doar Pinot noir. Una dintre cele mai mari calităţi ale acestei băuturi o reprezintă versatilitatea ei. O şampanie cu adevărat bună „merge” în combinaţie cu aproape orice fel de mâncare, dar atunci când este servită ca aperitiv, vinul spumos ar trebui să fie sec, în funcţie, bineînteles, de tipul de aperitive servite şi de primul fel de mâncare.