GDF Suez Energy România SA îşi presează clienţii să semneze contracte noi cu clauze alambicate şi formule de calcul ale facturilor ce nu pot fi verificate de consumatori.

Una dintre cele mai mari „dureri” ale românului este factura la gaz. Practic, de ani buni, lună de lună, această bucată de hârtie trimisă acasă fiecărui consumator terorizează nervii şi buzunarele celor care odată scăpaţi din sistemul centralizat de încălzire au crezut că l-au prins pe Dumnezeu de picior. Nici pe departe. Gazul s-a scumpit mult, iar la ora actuală nici măcar acest lucru nu mai pare suficient pentru compania care facturează gazul metan în judeţul nostru, GDF Suez Energy România SA (o parte a fostei SC Distrigaz Sud SA privatizată cu ani în urmă). Asta pentru că, deşi aparatele de măsurare a consumului calculează metrii cubi de gaz arşi de consumatori, facturile trimise acasă clienţilor sunt calculate în... unităţi de energie. Cu alte cuvinte, este ca şi cum am consuma mere, dar am fi obligaţi să plătim pere. Scandalul a început anul trecut şi a răbufnit din nou în această perioadă, în care GDF Suez Energy România a trimis fiecărui client un nou contract-cadru pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici.

Contract nenegociabil
Practic, fără nici un anunţ prealabil, clienţii au primit în poştă acum câteva zile, o propunere nenegociabilă, de fapt un formular de adeziune la condiţiile de plată dorite de GDF Suez Energy România, termenul limită de completare a acestuia expirând în data de... 1 noiembrie 2009, adică peste două zile. Însă nimeni din cadrul companiei nu explică de ce este nevoie de un nou contract în acest moment. Cele vechi nu mai sunt bune? Graba celor de la GDF Suez Energy România este oarecum de înţeles, mai ales că formulările folosite în articolele contractului nu sunt prea clare. Iar cine nu înţelege şi este presat de timp, poate semnează mai lesne... De exemplu, la Capitolul II intitulat „Date şi documente generale”, la punctul al doilea, clientul află că presiunea minimă de furnizare 0,015 Pa (bar) se va completa de furnizor „conform acordului de acces/documentaţiei tehnice avizate de operatorul sistemului de distribuţie/transport”.
Foarte clar, nu? În ceea ce priveşte obiectul contractului, nu este nici un dubiu: prestarea serviciului de furnizare a gazelor naturale „în regim reglementat, desemnând ansamblul de activităţi şi operaţiuni desfăşurate de furnizor, pentru sau în legătură cu asigurarea cantităţilor de gaze naturale, exprimate în unităţi de energie, la locul de consum”. Deci, facturi calculate în unităţi de energie nu în metri cubi, aşa cum arată indexul aparatelor de măsurat. În acest fel, nefericitul client habar nu are dacă de exemplu, cei 100 de metri cubi consumaţi într-o lună costă exact cât îl taxează GDF Suez Energy România prin factura exprimată în unităţi de energie. În Capitolul V, alin. 1, se prevede că „preţul final reglementat pentru furnizarea gazelor naturale este de 96,48 lei/MWh, aprobat conform reglementărilor în vigoare..., corespunzător categoriei B1 în care consumatorul este încadrat şi nu include TVA şi accize”. Însă, cum îşi poate calcula virtual consumatorul casnic factura, din moment ce el nu ştie câţi MWh consumă?

Clienţii creditează compania
La Capitolul VI, încep dureri şi mai mari de cap. Formulările sunt neclare şi incomplete. Concret, articolul 4 alin.1 prevede că „furnizorul facturează contravaloarea serviciului de furnizare reglementată pe baza cantităţilor convenite cu consumatorul prin programul de consum, prevăzut în anexa la prezentul contract, cu respectarea condiţiilor standard pentru furnizarea reglementată a gazelor naturale la consumatorii casnici”. Din păcate pentru consumatori, cuvântul convenit are în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române un alt înţeles decât cel priceput de GDF Suez Energy România. Practic, dacă traducem art.4, ali.1, înţelegem că societatea a căzut de acord cu fiecare client în parte în ceea ce priveşte programul de consum. Nimic mai fals! Aşa cum este prezentat în contractul-cadru, clientului i se impune un anume program de consum, consumatorul neputând controla veridicitatea cifrelor comunicate de GDF Suez Energy România şi măsurate în MWh, din moment ce contoarele calculează consumul în metri cubi. De asemenea, este de remarcat faptul că în tabelul cu pricina, clientului i se pun la dispoziţie numai datele de consum măsurate în MWh nu însă şi cele măsurate în metri cubi. În acest fel, clientului nu i se oferă nici un punct de referinţă pentru a face o alegere cât mai bună.
La alin. 2, GDF Suez Energy România se obligă să regularizeze facturile în momentul în care „consumul înregistrat este mai mic decât consumul estimat facturat lunar, începând cu prima factură emisă după momentul citirii echipamentului de măsurare”.
Din păcate, contractul uită să se specifice momentul sau intervalul de timp în care se face citirea. Practic, din punct de vedere juridic, orice lucru nespecificat nu există, iar o asemenea prevedere este extrem de periculoasă pentru clienţi, după semnarea contractelor, societatea putând acţiona discreţionar, după bunul plac. Poate citi contoarele în fiecare lună, la două luni, din şase în şase luni, o dată pe an sau niciodată. În acest timp clienţii care au estimat mai mult decât au consumat în realitate creditează GDF Suez Energy România susţinând-o cu lichidităţi. Clienţii GDF Suez Energy România pot citi şi singuri contoarele şi comunica indexul ulterior societăţii, însă, în secolul soluţiilor IT, când tot mai mulţi oameni apelează la soluţii moderne de plată, această opţiune îi condamnă la birocraţie pe cei în cauză.

Întrebări fără răspunsuri
Pentru lămurirea aspectelor evidenţiate mai sus am solicitat purtătorului de cuvânt al GDF Suez Energy România, Ramona Sărărescu, un punct de vedere oficial, directorii de la Braşov neavând nici o atribuţie în acest sens. Ni s-a comunicat că întrebările trebuie trimise pe email şi că răspunsurile vor sosi cât mai repede, după ce vor fi transmise oficialilor GDF Suez Energy România. Iată întrebările pe care le-am adresat directorilor de la GDF Suez Energy România prin intermediul purtătorului de cuvânt. De ce contorizarea consumului de gaz metan prin intermediul aparatelor de măsurat se face în metri cubi iar calculul facturilor se face ţinându-se cont de preţul unităţilor de energie? De ce este nevoie în acest moment de un nou contract-cadru pentru furnizarea reglementară a gazelor naturale la consumatorii casnici? De ce aceste contracte-cadru au fost trimise atât de târziu clienţilor, din moment ce majoritatea le-au primit acum câteva zile, iar termenul limită de semnare a acestora expiră peste două zile? Din păcate, până la închiderea ediţiei răspunsul oficial al GDF Suez Energy România nu a sosit.

„Aşteptăm răspunsul celor în drept!”
Prefectul Ion Gonţea ne-a declarat ieri că a luat act de intenţia furnizorului de gaz de la reprezentanţii Comitetului de Dialog Civic pentru Persoane Vârstnice Braşov şi că, în consecinţă, a dispus sesizarea Comisariatului pentru Protecţia Consumatorilor. „Juriştii noştri au formulat o adresă către Protecţia Consumatorilor, arătând, în numele vârstnicilor, faptul că o serie de clauze din noul contract sunt în afara cadrului legal sau ambigue. Acum, aşteptăm răspunsul celor în drept să facă verificările şi să ia măsuri! Am urmat procedura legală şi sperăm să primim un răspuns în scurt timp!”, a menţionat prefectul.     (D.C.)

Două reclamaţii
Comisariatul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului (CJPC) Braşov a primit două reclamaţii în legătură cu contractele GDF. Comisarii CJPC au început demersurile pentru clarificarea clauzelor contractuale.   
    (C.V.)