În ospitalierul şi fertilul ţinut al lui „Pinalti”, unde ne sunt aliaţi râul, ramul, cu folcloriste, naiste şi alte cele, „tricolorii” au fost primiţi cu pâine, sare şi aplauze, fiind încurajaţi simplu şi emoţionant în debutul campaniei de calificare pentru Euro 2012, cum în Bucureştiul divizat de interese sportive nu s-a mai întâmplat din perioada fastă a „Generaţiei de Aur”. Cu siguranţă, diseară, la ora meciului cu Albania, portocaliul stadion de sub Pietricica va fi plin ochi, iar răzeşii vor striga din toţi bojocii pentru a le deschide apetitul ofensiv jucătorilor noştri, încorsetaţi în schema organizatorică a selecţionerului precaut, a-i purta spre victorie şi, implicit, a-i intimida pe oaspeţii pariori înrăiţi.
Acum, Răzvan Lucescu nu mai are voie să rişte şi să joace la cacealma. El trebuie să-şi aducă aminte de „episodul Lituania” de la Cluj, care i-a şubrezit fotoliul confortabil al pokeristului „Piţi”, să ştie să-şi capaciteze convocaţii la maximum, inclusiv pleiada de rapidişti venită pe ultima sută, să-i încarce cu determinare şi concentrare, pentru că acest meci - ca şi cel de miercuri, cu bieloruşii ex-informatorului STASI Stange, de la Minsk - se va câştiga numai cu o inimă mare, pulsând asurzitor.
În economia grupei, dar şi pentru moralul lui Gabi Tamaş (deşi nu-i cel mai fericit exemplu, l-am nominalizat din patriotism local) & Co. e foarte important ca „Juniorul” să ia punctaj maxim din această „dublă” complicată în circumstanţele actuale ale fotbalului românesc, de ce să n-o recunoaştem, pentru că apoi urmează disputele infernale cu Franţa, unde Laurent Blanc, cu acadeaua săltând în colţul gurii, l-a făcut deja uitat pe boemul astrolog Domenech, şi Bosnia-Herţegovina lui Dzeko, Misimovic, Ibisevic ori Pjanic.