myTex folosește cookie-uri proprii şi ale terţilor. Continuarea navigării implică acceptarea lor. Află mai multe.

X
 
 

„Bună dimineaţa la Moş Ajun! Că-i mai bună a lui Crăciun”

  • Apreciez !Nu-mi place !0
Poze
Video
  • Poze
  • Video
 
 
 
Lucrez...
 

Lucrez...

 
 
 
 
 

„Bună dimineaţa la Moş Ajun!” este colindul care răsună, prin tradiţie, primul în ziua de 24 decembrie, fiind rostit sau cântat de copiii mici, numiţi prin zona Maramureşului „colindeţi”, cei care ies la urat devreme, pentru a se întoarce la fel la casele lor. Etnograful şi folcloristul Tudor Pamfile nota faptul că de acest moment, al Ajunului Crăciunului, sunt legate o puzderie de obiceiuri păstrate astăzi mai mult la sate, puţine fiind locurile în care acestea nu s­au degradat sau contaminat de influenţele periferiilor urbane. De fapt, „Ajunul” este denumirea dată cu predilecţie zilei de dinainte de Naşterea Domnului, zi de mare post (negru), ţinut până la ivirea primei stele de seară, în amintirea stelei căzătoare, care s­-a arătat magilor de la răsărit. Numirea de „ajun” provine de la latinescul „eiunum” = „jejunium” („nemâncare, post, înfrânare”). Acesta aminteşte de viaţa austeră a creştinilor din timpurile primare, când se ajuna în preziua tuturor marilor sărbători creştine.În popor se spune că Moş Ajun ar fi fost baciul lui Moş Crăciun. În timpurile vechi, la serviciul divin din ziua Ajunului Naşterii Domnului asistau cu mare pompă şi împăraţii bizantini, fapt pentru care slujba din acea zi se numea slujba ceasurilor împărăteşti, întrucât, după terminarea Utreniei, se intercalau ceasurile când se intona şi polihroniul pentru împărat şi toată Casa Împărătească. Aşezat undeva la hotarul dintre ritualul bisericesc şi datină se află obiceiul ca în Ajunul Crăciunului, dascălii bisericeşti (cantorii) să umble cu „Icoana” (Naşterii Domnului) din casă în casă, cântând troparul şi condacul Naşterii Domnului. În vremea lui Constantin Brâncoveanu, boierii, călugării şi dascălii, în frunte cu ierarhii şi preoţii, veneau în acea seară la palat, rostind cuvinte de laudă la adresa familiei domnitoare, un fel de oraţii.

Recrutare Autoliv Brasov

Zi  plină de superstiţii

Până la Ajunul Crăciunului, gospodarii îşi strângeau de prin sat toate lucrurile care le aveau date cu împrumut, pentru ca sfintele sărbători să le găsească şi pe acasă, căci astfel se crede că ele vor plânge. În ziua de Ajun, unele femei, şi îndeobşte toţi ai casei, când ieşeau afară de dimineaţă, la înapoiere cautau să ia câteva surcele în mână şi când intrau în casă împărţeau unul câte unul prin casă şi ziceau, ca şi colindătorii: „Bună dimineaţa la Ajun,/Că­i mai bună a lui Crăciun!/Pui, vaci, oi, purcei/Sănătate/Bogătate,/Că­i mai bună decât toate!”

În vasul cu apă, în care cei ai casei urmează să-­şi toarne pentru spălat, se puneau nuci, ca să fie oamenii sănătoşi peste an. Alţii puneau o potcoavă în cofa cu apă şi după această potcoavă beau apă şi adăpau vitele, ca să fie cu toţii sănătoşi şi tari ca fierul.

Nu se dădea nimic în această zi, căci se credea acei ce caută să ceară sau să împrumute fac aceasta numai ca peste an să aibă noroc la furtişaguri, ca să nu fie prinşi. Afară de aceasta, se crede că cel ce dă îşi dă din casă norocul: „n-­ai să ai pâne şi huiet (vuiet, ceartă) şi pagubă în casă are să fie, iar găinile vor mânca totul în grădină”. Se spune că acela care împrumută foc în acea zi îşi împrumută sieşi supărare şi pagubă.

Casa se mătura seara, dar gunoiul nu se dădea afară, ca să nu aibă cei ai casei supărări şi pagube în vite şi ca să nu le iasă norocul de la case; alte gospodine însă nu măturau casa seara; se spunea că aceia ce o vor face şi nu li se vor arăta semne rele pot mătura şi în alte seri de peste an, căci nu vor păţi nimic. Unele femei, chiar dacă măturau acum, în loc să strângă gunoiul după uşă, ca de obicei, îl adunau în fundul casei, ca să le vină binele şi norocul. Alte gospodine ţin gunoiul în casă până la Bobotează, căci altfel tot anul vin musafiri la acea casă. Altele (mamele cu multe fete) măturau casa de la apus spre peretele de la răsărit, spre icoane, ca să se adune peţitorii la casă.

Fetele, pentru a-și vedea ursitul, peste noapte puneau afară pe prispă, sub fereastră, câte puţin din toate felurile de bucate pregătite pentru Crăciun, însă aveau grijă să nu guste din ele, pentru ca doar astfel ursitul va veni să guste şi va putea fi văzut. Una dintre puternicele tradiţii spune că în acea noapte nu-­i este nimănui îngăduit să doarmă pe fân sau paie în grajdul vitelor, căci animalele vorbesc între ele despre Domnul Hristos care S-a născut într-­un astfel de loc şi pe car l­-au încălzit cu suflarea lor. Mai mult, trebuie să li se aştearnă bine şi să fie îndestulate cu mâncare, căci se întreabă una pe alta de le este bine şi îl blestemă sau fericesc pe stăpân. O dată cu boii, prin multe părţi se crede că vorbesc şi celelate vite, destăinuind între altele şi locurile unde se află comorile ascunse în pământ, care ard în această noapte. „Nu-­i bine, însă, să asculte omul, căci se pot întâmpla nenorociri”, consemnează etnografii.

 

Cultul morţilor este la loc de cinste printre obiceiurile de Crăciun

Mâncărurile tradiţionale la români, de această sărbătoare sunt sarmalele, piftia, cârnaţii, colacii şi cozonacii. Colacii de Crăciun trebuie să fie neapărat rotunzi, să semene cu soarele şi luna. În Moldova se mai fac nişte colaci în formă de opt (ca la mucenici), numiţi „crăciuni”. Masa şi bucatele trebuie să fie mai întâi binecuvântate de preot şi apoi servite celor din casă. Se zice că atunci când vine preotul trebuie să şadă (ca să stea peţitorii, norocul şi cloştile). În Ardeal, cum iese preotul din casă se mătură repede, ca să nu aibă casa purici peste an.

Gospodarii, înainte de a servi din bucate, împart pentru sufletele celor răposaţi. În multe zone etnografice, în noaptea de Crăciun sunt aşteptate sufletele celor morţi, care vin la casele unde au trăit ca să se ospăteze, aşa că li se pregăteşte, de cu seară, pe masă un colac şi un vas cu apă, dar şi tot felul de turte, colăcei cu zahăr şi nucă. Nimeni nu se atinge de ele, până dimineaţa sau până ce preotul binecuvântează bucatele, aceasta fiind numită „masa de Ajun” sau „masa preotului”. În Oltenia, copiii înfig beţe înflorate (numite „colinde”) pe morminte, dar nu înainte de a primi de la mamele lor câte un colăcel special făcut pentru ei. Când se întorc de la tămâierea morţilor, femeile împart pe la vecini colăcei cu câte un cârnat şi o lumânare, pentru morţi, cel care împarte spune: „Să fie pentru (şi pronunţă numele celui căruia îi hărăzeşte pomana), iar cel ce primeşte răspunde: Să fie primit! sau Bogdaproste!”.

 


Loading...

loading...

Adaugă comentariu


ATENŢIE
Dacă te înregistrezi pe mytex.ro, comentariile tale vor fi publicate automat și chiar poți scrie propriile articole!
Sau folosește o adresă de mail validă pentru publicare automată după 3 comentarii aprobate.



 
RATBV Angajeaza

Meteo

 
Imobiliare.ro

Poza zilei

 

Video-ul zilei

 
Insigra Angajeaza

Citește ziarul

Radio TexFm


MB RAD CONSTRUCT
Vrei sa-ti dezvolti afacerea?

Curs BNR

Lun, 16 Sep 2019
Euro   Euro   EUR   4.7340   Scădere
Dolarul american   Dolarul american   USD   4.2803   Creștere
Lira sterlină   Lira sterlină   GBP   5.3251   Creștere
Francul elveţian   Francul elveţian   CHF   4.3235   Creștere
Leul moldovenesc   Leul moldovenesc   MDL   0.2403   Scădere
Dolarul canadian   Dolarul canadian   CAD   3.2282   Creștere
Leva bulgărească   Leva bulgărească   BGN   2.4204   Scădere
Forinţi maghiari   Forinţi maghiari   HUF   142.6000   Creștere
Anunturi MyTEX

Consideraţi că ar trebui înăsprite pedepsele pentru cei care comercializează alimente alterate?

Cele mai comentate

                       
Noutăți
 


Abonează-te la newsletter