Aşa au strigat ambii candidaţi ore în şir după încheierea votării. „Ia ciolanul, dă ciolanul!” a continuat aproape toată noaptea. Pocnetele sticlelor de şampanie şi gurile pline cu tort (???) ale PSD-iştilor au acoperit „un zvon, depărtat şi monoton” venit din tabăra adversă. Surpriza lui Geoană de a se trezi cu ciolanul în braţe, ceea ce l-a făcut să ţopăie ca elevul scăpat de corijenţă în ultimul moment, a fost urmat de surpriza de a constata că îmbrăţişa aerul; ciolanul ajunsese deja în braţele lui Băsescu! Va curge multă cerneală din partea analiştilor, moderatorilor şi jurnaliştilor pentru a explica cum şi ce, iar oamenii vor comenta în fel şi chip alegerile. În timp ce primii nu vor lăsa pixurile şi microfoanele de dimineaţă până seara, oamenii se vor calma iute că vin Sărbatorile de iarna şi un caltaboş, un cârnat sau o pomană a porcului valorează mai mult decât trăncănelile televizate.
Ambii candidaţi au promis KO în primele reprize ale finalei meciului prezidenţial după ce aproape un an
şi-au administrat pumni în cap şi spitzuri în fluierele picioarelor. KO-ul nu s-a realizat aşa că învingătorul s-a ales „la puncte”. Personal, mă aşteptam ca învingătorul să câştige detaşat; maşinile de propagandă ale partidelor, mai mari şi mai bine dotate ca în toate alegerile anterioare, şi-au făcut datoria din plin şi au reuşit să scoată la urne 10 milioane de români. Nu a fost aşa şi asta m-a lăsat complet derutat. „Ura” contra actualului preşedinte a fost învinsă de.... Geoană! Şters în discursuri, spre deosebire de „coloratura de soprană” a lui Băsescu, cu o echipa de campanie slăbuţă, Geoană a pierdut pe mâna lui. „Dragostea” subită pentru ţărani, grija pentru industria care „nu este un morman de fiare vechi” şi „demnitatea românilor” pe care acesta le-a învârtit în discursuri nu a prins. (Trebuia să vină să le explice foştilor angajaţi din fostele mari uzine ale Braşovului cum sta chestia cu mormanul său nemorman!). Dacă în locul lui Geoană se afla Antonescu, rezultatul meciului ar fi fost probabil altul. Aşa... Rămâne o singură explicaţie: Cei care nu mai voiau să-i vadă pe Berceanu, Videanu, Udrea, Sulfina... au fost mai puţini decât cei care nu îi voiau din nou pe Mitrea, Năstase, Vanghelie... Am o veste proastă şi pentru unii şi pentru ceilalţi! Îi vom vedea pe toţi cei amintiţi - şi neamintiţi - împreună dansând hora unirii; unii ceva mai veseli, alţii ceva mai trist. În puzzle-ul politic în care majoritatea pieselor vor fi de la PDL, vor fi berechet de piese şi din tabăra „adversă” şi asta deoarece la următoarele alegeri - care vor fi câştigate sigur de actualii perdanţi, dacă nu se scoate vreo lege cu preşele ales pe viaţă - câştigătorii de azi să le bată obrazul viitorilor câştigători cu sensul „Nu fiţi neamuri proaste! Aţi văzut că şi noi, când am câştigat, am avut grijă de voi!”.
Lovitura de teatru, când s-a constatat că nu e Rada Baba, ci Baba Rada, a repetat-o pe cea de la alegerile din 2004. „Tricoul”- a se citi „jerseul”- marinarului  a învins cravatele elegante a lui Năstase în 2004 şi a lui Geoană acum. Daţi ca siguri învingători, Năstase şi Geoană au pierdut „la mustaţă”! (Îmi vine să cred cu upercutul dat de Băsescu lui Geoană, când a ieşit la iveală că Geoană a fost să se „relaxeze” la Vântu, a făcut ca mulţi români să îşi zică „Deci a avut dreptate Băsescu cu mogulii!” şi ca urmare să îşi schimbe direcţia voturilor! Cred că gafa ar ocupa de departe locul I în topul gafelor. După ce bagi vrăjeli cu ţăranii, industria, „bieţii pensionari” şi altele te duci la „spa” la un mogul?  Eşti abia un biet mus şi în faţa „captain”ului....!).
„Aufwiedersehen Herr Johannis!”. Adio, vise de mărire Geoană! Îmi pare rău de Johannis care ar fi putut face ceva dacă ar fi fost lăsat să-şi aleagă guvernul pe criterii profesionale deşi ultimele comunicate arătau că... profesioniştii... Ciocu’ mic! acum este vremea politicienilor! Şi ne-am întors de unde am plecat în noiembrie, adică PDL-ul la guvernare şi ceilalţi majoritari în parlament.
În timp ce pe suprafaţa mării agitate „marinarul” se bătea pe viaţă şi pe moarte cu „Piraţii din Caraibe”, în adâncul mării, în ape liniştite, „baronii” şi „mogulii”  au rămas neclintiţi. Şi aşa vor rămâne indiferent câţi Ilieşti, Constantineşti, Băseşti sau Geoneşti s-au perindat şi se vor mai perinda la conducerea ţării.
Există totuşi şi o parte plină a paharului şi aceasta este cea prin care foştii-care sunt şi actualii- guvernanţi au promis lupta cu corupţia şi cu salariile şi pensiile nesimţite. Roadele acestor promisiuni ar trebui să înceapă să se vadă în următoarele luni. Am fi cu toţii dezamăgiţi să constatăm după încă 5 ani ca şi cealaltă jumătate a paharului este tot goală! 

    Gheorghe SÂRBU