După multe articole triste, este cazul să rup monotonia cu un articol mai optimist. Exagerări de tot felul făcute în ultimele 2-3 luni şi titluri cât casă despre dezastrul în care se găseşte România au adus o adevărată isterie în rândul oamenilor. Parte a gândirii noastre a izbucnit în „Vai de noi! Ce ne facem? O să murim cu toţii!”. Noroc cu cealaltă parte care ne ţine capul pe umeri şi picioarele pe pământ şi ne face să nu ajungem la manifestări violente şi sângeroase şi nici la sinucidere în masă. „PREŢURILE EXPLODEAZÃ!... ROMÂNIA ESTE ÎN PRAGUL FALIMENTULUI!... GRECIZAREA ROMÂNIEI!... SINUCIDERI ÎN RÂNDUL PENSIONARILOR!... EURO A DEPÃŞIT PRAGUL ISTORIC!”. Este firesc că astfel de titluri apărute în mass-media să ne panicheze în primul moment. După acest prim moment intra în funcţiune „mecanismul” de echilibrare psihologică şi „mecanismul” de descărcare a tensiunii interne prin urările „De capu-ţi!” sau „Ba pe a mamelor dumneavoastră!”. „NU MOR CAII CÂND VOR CÂINII!” zice o vorbă veche şi adevăr grăieşte. Perioada actuală nu este altceva decât o altă încercare la care suntem supuşi în timpul vieţilor. Cei foarte-foarte în vârstă au trecut prin cutremur în ’40, prin război în ’41-’42 şi foamete în ’46-’47. Cei în vârstă au trecut prin inundaţii în ’70-’71 şi prin cutremur în ’77. Cei de vârstă medie au trecut prin nenorocirea aia din ’89. (Se subantelege ca şi primele două categorii au trecut prin ultimele nenorociri.). S-a sfârşit cumva lumea la vremea respectivă? NU!
Nenorocirile au venit, au rămas ce au rămas şi s-au dus. Aşa se va întâmpla şi acum. Chiar dacă „gripă” actuala durează mai mult decât una obişnuită, va trece şi noi ne vom vedea mai departe de viaţă. Se va scoate la mezat ce mai e de scos şi gata. De murit cu toţii nu avem cum deoarece puterea şi bogătanii au nevoie de carne de tun şi de sclavi pe plantaţie. Parcă în ’38, când România era cea mai cea, nu era totul vândut la mezat? Era! Singura muşcă din ciorba este neputinţa guvernanţilor de a ne spune cât timp durează „gripă” dovedind că sunt doctori proşti. Nu ştiu dacă cel care a compus cântecul ale cărui versuri spun „Am să trec şi peste asta, ce va fi va fi...” s-a gândit la ce va să vină, dar cuvintele se potrivesc de minune. Nu este bine că ne lipsesc răbdarea şi seriozitatea de a privi şi îndura această perioadă şi asta se datorează festivismului şi circului practicate de către guvernanţi făcându-ne să credem că totul este o glumă. Glumă nu este şi fiecare dintre noi trebuie să se gândească la ce trebuie să facă pentru a-şi îndulci puţin traiul. Munca şi austeritatea sunt cheia care ne va deschide poarta bunăstării. Privind toată ziua la fitzele de Dorobanţi şi din TV, cu sânii, buzele şi fundul injectate şi văitându-ne, nu ne vom îmbunătăţi viaţa în nici un fel. „Operaţia” la care suntem supuşi este grea dar are şi părţi bune. Retragerea în famile, consolidând relaţia, hobby-urile care să ne facă să nu ne mai enervam la orice declaraţie a vreunui „pitpalac”, reconsiderarea relaţiilor sociale şi reconsiderarea valorii banilor sunt elementele benefice care ne pot ajuta să trecem criza mai uşor.
Deci: Capul sus şi privirea înainte! Trebuie să lăsăm prostiile cu luminiţele de la capătul tunelului, că asta au urmărit de la început: Să ne ţină în tunelul întunecat pentru a-şi face ei mendrele, dar şi alte aiureli asemănătoare şi să ne concentrăm la modalităţile de rezistenţă. Capacitatea noastră de supravieţuire este mult mai mare decât orice perioadă de guvernare- oricât de proastă ar fi! 
Chiar dacă ei „câinii” nu vor, noi „caii” vom trăi!

Gheorghe SÂRBU